Relatia dintre interior-exterior reprezinta o reintoarcere la traditie si un subiect care aprofundeaza legaturile adanci  pe care le avem cu realitatea . Contemplarea naturii (exteriorul) este strans legata de spatiul aflat “dincolo”(interiorul).

      Spatiul interior este un simbol al umanitatii, un semn al omului, locul ce adaposteste sufletul si ofera siguranta. Este reprezentat de obiecte rudimentare, putine,simple, caracteristice cotidianului care pot fi enumerate: scaune, mese (acestea imbraca diverse elemente decorative care au rolul de a tensiona obiectul si de a-i da viata, oferindu-i personalitate). Obiectele cotidiene  sunt reprezentate admirativ pentru simplitatea lor si pentru viata rudimentara pe care ne-o reamintesc, ele sunt impunatoare ca forma si stare.

      Spatiul exterior este introdus cu ajutorul peisajului, ce este un spectacol. Natura reprezinta miscare, crestere, transformare, spatii nemarginite care uimesc tot timpul, este plina de forta elementelor vegetale, deci de viata...si intotdeauna de culoare. Elementele vegetale sunt aduse in imagine si au tendinta de a cuprinde spatiul in care patrund, de a-l sufoca, astfel incat exteriorul devine o noutate ce tulbura lumea statica si austera.

       In concluzie,  am vrut sa obtin un contrast intre interior, spatiul casei, unde lucrurile sunt previzibile si se definesc prin natura lor statica  si exteriorul, care este privit ca o libertate, o realitate vie in plina miscare, o devenire; altfel  spus o relatie intre obiect si viata, intre static si dinamic.