| Nu as fi avut de gand sa tulbur batranetea domnului Mircea Deac si nici sa consum timp si energie in redactarea unui astfel de comunicat, ma vad insa nevoit sa fac niste precizari referitoare la recenta publicatie "Lexicon critic si documentar" dat fiind ca in mod total nejustivicat Galeria Posibila e trecuta ca unul dintre colaboratorii cartii.
Am primit cartea cu pricina cadou de la un client care probabil nu avea ce face cu ea, nu am fost la curent cu lansarea ei in toamna anului trecut, stiam insa de demersul domnului Deac dintr-un email pe prin care sotia domniei sale imi solicita acceptul de a reproduce o lucrare de Stefan Caltia aflata in proprietatea sa.
Mai jos cateva consideratii pe marginea acestei tiparituri.
Intreaga publicatie are la baza o vetusta clasificare academista, de secol XIX, a artelor in majore si minore astfel eliminandu-le pe cele din urma spre gloria picturii, sculpturii si desenului. Este interesat de analizat cum de s-a pastrat pana astazi aceasta perceptie cum ca arta si artistii se impart pe tehnologii. Conform acestei impartiri fiecare atist a primit una sau mai multe etichete. Astfel Ana Lupas etichetata drept artist decorator imi intareste convingerea conform careia sistemul academist preluat in anii '30 de realismul stalinist si importat la noi se impune in continuare in perceptia comuna vizavi de arta! In mai multe randuri a trebuit sa raspund la intrebari, uneori ale unor oameni tineri, de ce cutare artist face si video sau film daca a terminat arte plastice? Incasetarea artistilor pe diverse domenii si specializari este in directa legatura cu nevoia regimului comunist de a controla, supraveghea si cenzura si nu are nicio legatura cu nevoia de exprimare.
Trecand peste etichete...
Am inceput sa caut nume, pe multe le-am gasit, altele au prisosit, totusi exista cateva nume, care, daca lipsesc ca urmare a unei intentii ea trebuie explicata, iar daca nu atunci publicatia sufera de o grava superficialitate. Astfel, fara ca lista sa fie completa absentii sunt: Aurel Vlad, Teodor Graur, Mihai Stanescu, Roman Tolici, Ciprian Muresan, intreaga asa-zisa Scoala de la Cluj, sau macar Victor Man si Adi Ghenie, si multe altele probabil.
Totusi ma opresc la cativa artisti:
Despre Sorin Dumitrescu – „In 1971 primeste Bursa UAP, participa la expozitiile de stat, de grup si organizeaza mai multe expozitii personale indeosebi in Galeria Catacombe, infiintata de el.”
Lia Perjovschi - "A expus la Bucuresti, Viena, Slovenia, S.U.A."
In cazul lui Mitroi textul suna asa - "A participat la expozitiile din Bucuresti si strainatate (SUA, Spania, Germania, s.a) si la expozitiile internationale (Paris, Sofia, Ungaria s.a.)".
Despre Ion Dumitriu – „A expus in expozitiile de stat, de grup si in strainatate (Bucuresti, Timisoara, Atena, Beijing, Dijon, Paris, Bistrita, Cluj-Napoca, Canteburry, Cattalunya, Malmo)”
De altfel formularea „a expus in expozitiile de stat, de grup si in strainatate” este aproape omniprezenta pentru artistii generatiei 70-80.
Cata relevanta au aceste orase si tari aruncate parca la intamplare?
Bogdan Vladuta „a primit burse si premii in Ludwing, Aachen, in 1996, si doi ani la Roma (Academia di Romania) in 2002” este printre putinii care beneficiaza de o enuntare a institutiei totusi halul in care este facuta referirea la Muzeul Ludwig din Aachen, Germania este ridicola.
O serie de note critice (da mai exista si note critice) m-au bulversat.
Despre Ciulache – „Are o pictura diversa in forme de la realism la suprarealism”
Despre Ion Grigorescu – „Organizeaza multe expozitii personale. Maniera picturii, care este impresionista spontana, lucida, l-a impins spre fotografia artistica realizand un gen special, propriu cu efecte artistice moderne...”
Desi aparent exahustiva in ce priveste familiile de artisti (vezi cazul familiei Nitescu), exista niste omisiuni flagrante precum sculptorul Adrian Ilfoveanu (nu il enumar pe Nicu Ilfoveanu deoarece este fotograf deci cade din criteriile de baza), Bogdan, Magdalena si Teodor Pelmus.
Nu am sa detaliez aici toate lacunele acestei carti tot ce pot sa spun este ca dupa ce am citit textul despre Vlad Nanca (pe cine o mai fi suparat Vlad de a intrat in aceasta) am zvarlit in hohote de ras aceasta „caramida de superficialitate si incultura”. Va las placerea de a descoperi textul la galerie unde un exemplar va va sta la dispozitie.
Numai bine,
Matei Caltia
Galeria Posibila
|
