News

[ro]

Expoziția de fotografie Arbori Bătrâni a artistului Florin Ghenade poate fi vizitată din 17 noiembrie 2018 până în 13 ianuarie 2019, la Muzeul Național al Țăranului Român.

Galeria Posibilă, alături de Muzeul Național al Țăranului Român, organizatorii expoziției Arbori Bătrâni, invită publicul la vernisaj, vineri, 16 noiembrie, ora 18:00, la sala Tancred Bănățeanu, la o expunere îndreptată spre fotografie ca mediu al artei contemporane, dar și spre valorile subiectului fotografiat. Căutarea lui Florin Ghenade de a înțelege subiectul fotografiat – arborii bătrâni – precum și atenția acordată documentării acestora, subliniază colaborarea dintre Muzeul Național al Țăranului Român și Galeria Posibilă.

Florin Ghenade a călătorit timp de 6 ani prin țară fotografiind arborii seculari: i-a documentat pe întuneric, în peisajul lor natural, iar pe lumină a întâlnit comunitatea din jurul acestora, printre care și un tânăr cioban ale cărui vorbe așază subtitlul expoziției: Să fie întuneric, da’ să fie lumină!

Lumină, pentru că fotografiile lui Florin Ghenade sunt directe, arată nemijlocit ce vor să comunice – arborii, noaptea -, dar și întuneric pentru că acestea se dezvăluie vizitatorului pe măsură ce cunoaște părțile adiacente – sertare, povești, experiența artistului. Această relație dintre lumină și întuneric, ascuns și arătat (specifice, de altfel, mediului fotografiei) determină căutarea și atenția noastră pentru ceea ce nu se vede. Expoziția din noiembrie te lasă să descoperi și să te pierzi cu privirea, să observi fotografia. Alexandra Manole, curatoare

 

Loc: Sala Tancred Bănățeanu, Muzeul Național al Țăranului Român

Vernisaj: 16 noiembrie 2018, ora 18.00

Dată: 17 noiembrie 2018 – 13 ianuarie 2019

Organizator: Galeria Posibilă

Co-organizator: Muzeul Național al Țăranului Român

 

Sponsor: Dedeman

Parteneri: Fundația Ștefan Câlția, World Wide Fund Romania, Arbori Remarcabili România

Parteneri media: Igloo, Observator Cultural

Proiect cultural co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional

 

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

[en]

Florin Ghenade’s photography exhibition is open from 17th of November 2018 until 13th of January 2019, at the National Museum of the Romanian Peasant.

Galeria Posibilă together with National Museum of the Romanian Peasant are welcoming the public to the opening of the exhibition OLD TREES by Florin Ghenade. Starting Friday, 16th of November at 6pm in Tancred Bănățeanu hall, Arbori Bătrâni exhibits not only the photography as a medium of contemporary art, but also the values of what is being photographed. Throughout Florin Ghenade’s 6 years journey, a desire can be easily observed – to understand and document the photographed subject: old trees of Romania.

It Has to Be Dark for It to Be Light!

Light because Florin Ghenade’s work is explicit, the photographies communicate honestly about their subjects – trees, at night -, but also Darkness because they reveal themselves gradually, as the visitor gets to know and meet the adjoining parts: drawers, stories, artist’s personal experience. This relationship between light and darkness, between hidden and shown (specific for photography, anyway), is what guides our attentions and search towards what is unseen. The exhibition from November allows you to discover and to immerse yourself in photography. Alexandra Manole, curator.

Place: Tancred Bănățeanu Hall, National Museum of the Romanian Peasant

Opening: 16th of November 2018, 6 pm.

Visit time: 17 November  2018 – 13 January 2019

Organizer: Galeria Posibilă

Co-organizer: National Museum of the Romanian Peasant

 

Sponsor: Dedeman

Partners: Ștefan Câlția Foundation, World Wide Fund Romania, Arbori Remarcabili România

Media partners: Igloo, Observator Cultural

Project published with the support of The Administration of the National Cultural Fund.

 

The project does not necessarily represent the position of The Administration of the National Cultural Fund. The ANCF is not responsible for the project or how the project results can be used. These are entirely the responsibility of the beneficiary of the funding.

 


 

For english scroll down.

Peisajul este unul din mijloacele prin care relația noastră cu lumea exterioară, precum și prezența noastră în ea, sunt puse în discuție (Denis E. Cosgrove). Puternica noastră conexiune cu peisajul determină interogarea și cercetarea propriilor interese și valori, dar și cele ale colectivului, comunității, ori națiunii. De aici se desprinde nevoia artiștilor de a căuta răspunsuri, precum și de a genera discuții și întrebări în legătură cu spațiul.
Expoziția propune așadar câteva modalități de a privi, arăta și înțelege peisajul: dintr-o perspectivă estetică și ecologică; peisajul în relație cu timpul, istoria și memoria; peisajul ca spațiu narativ personal sau cel al comunității.
Înțelegerea peisajului la nivel estetic și ecologic stă la baza proiectului artistului Florin Ghenade “Arbori Bătrâni”, în care vorbește despre caracteristica fotografiei de a ascunde și a arăta în același timp, având a subiect arborii remarcabili din România. De la mediul fotografiei și aparatul box-camera primit pornește și Nicu Ilfoveanu în “Steampunk Autochrome”, ajungând la o imagine picturală care determină apariția unor peisaje care par din alt timp decât cel al fotografierii.
Peisajul în relație cu timpul este punctul central din “Temporary Landscapes” în care Bogdan Bordeianu chestionează temporalitatea peisajului în relație cu omul. Memoria și istoria pe care le înglobează peisajul stau la baza culegerii de rapoarte CIA în relație cu peisajul re-făcut de Mihai Șovăială și Valentin Cernat în proiectul “4m3” și a redefinirii acestuia prin prisma obiectelor provenite din Primul și Al Doilea Război Mondial, găsite în pământ și fotografiate de Michele Bressan și Bogdan Gîrbovan în proiectul “Romanian Archeological Photography Index”. O suprapunere de altă istorie pe un alt peisaj, folosit ca platou de filmare, e reluată de Lucian Bran în “Borrowed Territories” pornind de la mini-serialul “Heatfields & McCoys”.
În “Picturesque”, Irina Botea realizează alături de Nicu Ilfoveanu și Toni Cartu o posibilă interogare și definire vizuală a pitorescului, oferind o citire a peisajului ca spațiu narativ și identitar al unei opinii colective. La polul opus, Ana Țaran ne arată o citire intimă a peisajului, o hartă personală fictivă obținută prin idealizarea teritoriului elvețian și suprapunerea propriei experiențe din spații geografice cu frontiere în schimbare.

Landscape is one of the media through which this question of our relation to the external world, and our presence in it, is put in play (Denis E. Cosgrove). Our strong relation with landscape draws upon research and questioning of our own thoughts and values, as well as those given by the community or nation. Hence it develops the artists’ need to search for answers, as well as to generate discussions and to ask questions on the subject of space, place, and landscape.
Through this exhibition we frame couple of ways in which landscape can be behold, shown or understood: from an aesthetic and ecological perspective; landscape in relation with time, history and memory; landscape as a narration from a personal and collective perspective.
The understanding of landscape from the aesthetic and ecological point of view lies on the ground of Florin Ghenade’s project “Old Trees” in which he plays with the characteristic of photography to hide and show in the same time, having a subject that enables discussions on ecology and anthropology – old trees from Romania. The medium of photography as well as a once received box-camera made Nicu Ilfoveanu start the project “Steampunk Autochrome”, in which he arrives to an almost pictorial image of landscapes that seam from another time than the moment of shooting.
Landscape in relation with time is the central point for “Temporary Landscapes” where Bogdan Bordeianu questions the temporality of time in relation with man. Memory and history embedded in landscapes determined Mihai Șovăială and Valentin Cernat to search for and gather CIA reports on Romanian part of the Danube and their reenactment from “4m3”. On a similar subject, Bogdan Gîrbovan and Michele Bressan give a new definition of landscape through photographed objects detected in the ground where the First and the Second World War took place, in their project “Romanian Archeological Photography Index”. Another history on another landscape, one used as film set for the mini-series “Hatfieds & McCoys”, is the subject about which Lucian Bran discusses in “Borrowed Territories”.
On “Picturesque”, Irina Botea, together with Nicu Ilfoveanu and Toni Cartu, propose a questioning and visual definition of the term “picturesque” through a collective and even national opinion on how landscape can be understood. On the contrary, Ana Țaran offers an intimate understanding of landscape, a fictive and personal map made by idealising the Swiss territory and overlapping her personal experiences from geographical spaces with changing borders.


Galeria Posibilă rămâne deschisă pe timpul verii.  Vă așteptăm în spațiul răcoros cu ice tea, cafea și limonadă, să răsfoiți cărțile care vi se potrivesc din Biblioteca de Galerie.

Loc, Natură, Grădină, Peisaje fictive, Tehnică, Arhivă sunt doar câteva dintre temele cărților pe care le găsiți bibliotecă.

Ne găsiți pe str. Popa Petre, nr. 6, de luni până vineri, în intervalul 10:00 – 20:00.

Fotografia a fost realizată de Veronica Negrilă.


 

 

Proiectul Cele mai frumoase cărți, ajuns la a 7-a ediție, este singurul concurs din România cu desfășurare anuală dedicat designului de carte, dimensiunii artistice a cărții văzută ca obiect. Proiectul reinstituie designul de carte ca reper în relația cititorului cu cartea și a fost inițiat ca platformă de dezbatere pe tema designului de carte, atât pentru profesioniștii din lumea editorială, cât și pentru designerii, graficienii independenți și publicul larg, oferind un cadru de apreciere și o perspectivă internațională.

Regulamentul concursului de anul acesta îl puteți găsi aici.


 

 

Din 13 aprilie, lucrările “Stejarul lui Ivancenco” și “Stejarul îngenuncheat” realizate de Florin Ghenade în Delta Dunării pot fi văzute la Ivan Pescar & Scrumbia Bar.

Cei doi arbori fotografiați se află în grindurile maritime Letea și Caraorman, fiecare purtând povești legate de istoria grindurilor și de întâlnirea lui Florin Ghenade cu aceștia. Despre stejarul din Caraorman, Florin spune că a fost unul dintre cei mai provocatori arbori ca proces de fotografiere, dar și că în fața lui te pierzi urmărind crengile cum se aventurează în toate direcțiile, în pământ și iar în sus. Cealaltă fotografie, cu stejarul care se află la marginea hazmacului lui Ivancenco, a fost realizată de pe dune. Acesta e al doilea cel mai bătrân arbore de pe Letea.

Mulțumim Teodor Frolu pentru sprijinul în această călătorie din Delta Dunării și grija față de proiect și tuturor celor care au contribuit în campania de crowdfunding “Spre Deltă” de pe platforma Creștem idei.


 

 

Interviu_Cătălin Rulea 
Realizat de Maeva Gourbeyre

Ești implicat în diferite tipuri de proiecte, din domenii relativ diferite: muzică, teatru, arte vizuale. Cum ai ajuns să lucrezi în atât de multe medii? Și să realizezi o multitudine de parteneriate?
Niciodată nu am făcut diferenţa între a te exprima prin sunet, imagine sau forme volumetrice. Pregătirea mea este de artist, mai precis, de grafician. De ce ajungem în viaţă să facem atât de multe lucruri este o întrebare care mă depăşeşte. Consider că discursul meu este consecvent deşi mă manifest în diferite domenii dar şi la diferite niveluri culturale. E destul de greu să împaci cultura pop cu un discurs academic, intelectualizat şi erudit, dar dacă discursul tău problematizează şi pune sub semnul întrebării cultura mare / cultura oficială în opoziţie cu subcultura şi manifestările artistice marginale, nu cred că este imposibil. Pe lângă mesajul epurat, filosofic, arta mai joacă şi alte roluri în societate, aşa cum fac şi eu. În timp am făcut muzică, scenografie, grafic-design, film, ilustraţii. Mă identific cu toate aceste roluri iar dacă am greşit faţă de practica mea ideală este fiindcă am procedat bine (sau cum era necesar) pentru colectivul în care lucram. Apreciez foarte mult munca în colectiv. Despre parteneriate pot spune că le fac în funcţie de conceptul artistic pe care îl dezvolt şi în strânsă legătură cu nevoile sociale sau financiare.

Cum îți influențează cultura pop sau alternativă lucrul?
După cum am spus şi mai sus: este probabil principalul meu manifest. Eu sunt un artist generat de pop-culture. De la felul în care am crescut, de la cartierele în care am copilărit, până la multidisciplinaritatea în domeniul public pe care o manifest, sunt un artist pop. Pop-art poate că a fost un curent, dar pop-culture a existat dintotdeauna. Teoretizarea şi arhivarea culturii pop însă sunt idei mai noi (mă refer la un interval de 50 de ani) şi mai greu de digerat şi omologat. Ne referim la David Bowie ca la un artist dar la Edit Piaf ca la o cântăreaţă… şi dacă David Bowie este artist, Brâncuşi ce este? Omologul lui David Bowie pe vremea lui Brâncuşi era Igor Stravinsky sau era un blues-man avant la lettre? Cartea lui Schiop despre manele poate sta lângă cartea Alinei Şerban despre Ion Grigorescu?

În practica personală discursul de galerie sau de muzeu diferă de apariţia mea pe o scenă, dar în esenţă intenţia mea este aceeaşi în tot cazul, să fac o lume mai sensibilă şi mai bună. Sunt omul care aduce emoţia.

Am observat că ești foarte implicat în scena de artă românească, bazându-te pe un proces de introspecție vizuală, cum a fost inițiativa Pplus4. Ce înseamnă aceste inițiative pentru tine? Există o problemă în promovarea artei contemporane locale?
O să pornesc de la partea a doua a întrebării pentru că se leagă de ce am vorbit mai devreme. Mie îmi este oarecum incomod să abordez termenul de artă contemporană, vouă nu? Nu ştiu, parcă deja mă dau deştept şi ştiu eu o artă mai mare la care nu are acces orice neavizat. Stricto senso înseamnă arta actuală, a zilelor noastre, cu bune cu rele, cu culturi, subculturi şi inculturi. Întrebarea însă este în altă parte: cine scrie istoria artei? Deci cred că datoare pentru conţinutul conştiinţei colective este istoria contemporană a artei nu istoria artei contemporane.
P+4 este o asociaţie din care nu mai fac parte din motive personale care nu au ţinut de voinţa mea. Istoria P+4 pentru mine este una frumoasă care a durat trei ani, timp în care am fost curatorul unei festival de artă urbană şi sound art numit Ars Telefonica, am participat la programul curatorial alături de colegii mei Alina Şerban, Arnold Estefan şi Anca Benera, am promovat un spaţiu expoziţional efervescent şi am lăsat în urmă două cărţi la care am lucrat intens.

Multe dintre expozițiile tale au o înclinație socială. Ți-ai defini practica artictică ca pe o formă de activism?
Poziţionându-mă ca un artist pop este clar că orientarea mea politică şi afectivă e de stânga dar vă previn că îmi plac cupajele de Shiraz cu Cabernet Sauvignon, tenisul şi chitările scumpe americane. Activism e mult spus pentru ceea ce fac în artă. Mi se pare că lucrurile sunt atât de complicate încât cel mai plăcut lucru este un gen de laissez-faire filosofic, o admiraţie a acestei lumi cu bune şi cu rele. Cred că înainte de a lua atitudine şi a fi activi este foarte important să înţelegem ce ni se întâmplă şi ce se întâmplă în jur. De aceea cred că arta mea este mai degrabă în zona educaţiei, a acumulării de cunoştinţe, emoţii şi gânduri noi. Eu îmi trag publicul de mână prin limbaj artistic, emoţie şi inteligentă, dar asociaţiile cu care am colaborat în proiectul de faţă au măsuri concrete şi active în ceea ce priveşte păturile defavorizate de care se ocupă. Eu am ajutat doar punctual beneficiarii, pe durata proiectului, implicându-i în procesul de creaţie şi publicându-le cauza.

Ceea ce ne aduce la Momente în timp și Video Content, ne poți povesti puțin despre cum a luat naștere acest proiect?
Momente în Timp face parte din proiectul mai mare numit VIDEO CONTENT în care îmbin practicile artistice contemporane cu producţia videoclipului muzical şi a promovării unor cauze sociale. În contextul proiectului lucram într-o echipă extinsă, iar produsul ţine cont de toţi factorii implicaţi. Expoziţia de faţă este exprimarea mea artistică pe marginea subiectului şi o esenţializare a gândului şi chiar şi a formei.

După tine, ce anume aduce mediul video în analizarea și tratarea acestui tip de subiect?
Limbajul video aduce problemelor sociale realism. Chiar dacă exprimarea mea este poetică, filmările sunt realiste. Titlul de “Momente în Timp”, la care am meditat destul de mult, se referă tocmai la acest realism, la faptul că de multe ori arta este în les objets trouvés. Sunt câteva momente de care profiţi şi doar le decupezi din realitate.

De ce ai ales să utilizezi tehnica slow motion?

Slow motion este un termen tehnic şi la tehnică se rezumă şi opţiunea folosirii lui. În cazul persoanelor fără adăpost care luau masa în natura urbană, acţiunea nu avea sens la viteză normală, totul se desfăşura prea repede. În plus, desfăşurarea la o viteză mai mică a acţiunilor îmi ajută exprimarea poetică.

Proiectul implică nu doar ONGuri, dar și victime ale nedreptăților sociale. Cum ai defini relația ta cu ultimii?
Eu transpun în limbaj sensibil problemele beneficiarilor. Asociaţiile se ocupă concret de problemele lor şi găsesc soluţii legale şi instituţionale. Relaţia mea cu beneficiarii este una de la regizor/artist la actor.

Ce părere ai despre imaginea victimelor în artă?
Nu o să răspund clar la întrebarea asta. În schimb o să fac un joc interesant, o să anagramez întrebarea. Ce cred victimele (înţelegând prin asta persoane marginalizate/vulnerabile/defavorizate… bănuiesc) despre artă? Ce crede arta (lumea artei) despre victime? Dacă arta ignoră victimele, care mai este imaginea victimelor în societate?

Există vreo situație socială sau un ONG care rezonează mai mult cu tine?
Am experienţa bolii mintale în familie, deci cunosc destul de bine subiectul şi toate aspectele lui, dar ca mentalitate cred că mă apropii mai mult de mentalitatea unei persoane fără adăpost care, deşi nu are un acoperiş deasupra capului, se descurcă cumva, iar strada i-a devenit familiară. De multe ori sunt în pragul afirmaţie că nimic nu are sens şi îmi vine să mă las pradă unei degradări fizice şi morale. Dar indiferent de statutul fiecărui om în societate trebuie să continuăm şi să zicem ca personajul lui Bob Fosse: It’s Show Time!

Consideri Momente în timp ca fiind o serie educativă sau incriminativă?
Educativă.

Crezi că subiectele abordate în expoziție constituie un șoc pentru public? Dacă acesta este cazul, crezi că este el necesar pentru a atinge conștiința oamenilor?
Nu cred că am dus lucrările mele în zona şocului vizual şi nici măcar în zona şocului ideatic, însă cred că subiectele sunt incomode într-o societate care construieşte despre ea o imagine ideală. O societate în care frumosul, artele şi ştiinţa sunt valori morale. Cu atât mai incomod este să asişti la acest spectacol într-o galerie fie ea şi alternativă. Nu sunt genul de om care arată cu degetul, dar sunt genul care poate aborda fără frică orice subiect şi am pretenţia de la noi să nu ignorăm adevărul şi realităţile complexe care ne înconjoară.

Poți să ne vorbești despre planurile viitoare?
Urmează VIDEO CONTENT 2 în 2018 şi îmi voi continua studiul şi experienţa în subiectele pe care le abordez. Aş vrea să duc mai departe şi gândurile din cadrul expoziţiilor “Totul e regizat” şi “Imaginarul colectiv ca rezultat al selecţiei naturale”. E ceva în universul mediatic care mă fascinează şi mă impresionează până la perplexitate. Cred că realitatea mediatică ajunge să fie mai puternică decât ceea ce în urma unor experienţe intelectuale de bun simţ numim “Adevăr”. Şi şocul meu nu este aici… şocul meu este că mă întreb dacă nu cumva aşa a fost dintotdeauna pentru că până la urmă, aşa cum ştim de la controversatul McLuhan, “media” poate însemna mai mult decât un ecran negru.


 

În fiecare an avem plăcerea de a anunța apelul de proiecte Master pentru studenții de la Universitatea Națională de Arte București.

Proiectul Master 2018 constă în selecția unuia sau a două proiecte de diplomă ale masteranzilor de anul II. Invităm studenții să ne transmită proiectele, dintre care vom selecta unul sau două pe care le vom expune, asigurând acoperirea costurilor de producție și expunere.
Nu există restricții în ceea ce privește conceptul proiectului, dar apreciem lucrările care vorbesc desprepeisaj, spațiu, relația natură-om.
Așteptăm de la voi imagini, împreună cu descrierea conceptului și detaliile tehnice legate de realizarea proiectului la adresa galeriaposibila@gmail.com.

Artiștii care și-au prezentat lucrările de masterat prin intermediul acestui proiect la Galeria Posibilă sunt: Irina Botea, Anca Benera, Maria Drăghici, Vali Chincișan, Ștefan Sava, Irina Spînu, Larisa David & Larisa Crunțeanu, Nicoleta Moise, Adina Mocanu, Irina Ghenu, Lucian Bran, Sorina Vazelina, Ana Țaran, Ariana Hodorca, Mihai Popescu, Alexandra Ivanciu.

Pentru update-uri, ne puteți urmări pagina pe facebook.


Așa cum este descrisă de artist, cartea Electro+ reprezintă “primul ghid complet al orașelor medii din România, prima întâlnire reușită între Orient si Occident, între Oreste și Electra, între lumea ancestrală și lumea modernă. Primul pas mic inapoi. Ultimul tur în orasul ideal încremenit în timp.”
Pentru mai multe detalii, puteți vizita site-ul Mecanic.


 

Classified
8 iunie, ora 18:00
Galeria Posibilă

Performance de Lala Mișosniky
Instalație Virginia Lupu

“Lala Mișoşniky explorează prin metode performative istoriile familiale păstrate de casa în care a crescut din strada Armoniei – o casă vagon specifică arhitecturilor preferate de mica burghezie a Bucureştiului interbelic. Locuinţa familiei a fost transformată de Lala într-un squat, experiment artistic care după 2 ani a lăsat casa în stare nefuncţională (dar vizitabilă).
Episodul 1, Trăiesc în vremurile tuturor – personificarea casei, urmărea cronologic succesiunea evenimentelor care constituie istoria locuirii în Armoniei. Al doilea episod, Classified, este un exercițiu de (re)memorare, un parcurs intim și totdată ermetic prin atmosfera păstrată în casă. Povestea explorată de Lala Mișoniky, împreună cu intervenția vizuală a Virginiei Lupu, aduce în atenția vizitatorului cercetările endocrinologice ale bunicului matern, preocupat de întinerire și nemurire. Jocul cu perisabilitatea casei, explorarea arhivei cercetărilor endrocrinologice sunt doar câteva dintre propunerile făcute de cele două artiste pentru construcția prin care „memorează” poveşti păstrate în casa din Armoniei.”

Valentina Iancu

Performance-ul este one-to-one și va avea loc de pe 8 iunie până pe 18 iunie, pe bază de programare. Pentru programări, ne puteți contacta la numărul de telefon 0743730413.

Proiect realizat în parteneriat cu Interesting Times Bureau.


 

Ștefan Câlția. Obiecte grăitoare
Sâmbătă, 20 mai, ora 19:00
Muzeul Colecțiilor de Artă

Muzeul Colecțiilor de Artă, în colaborare cu Fundația Stefan Câlția și Galeria Posibilă, vă invită sâmbătă, începând cu ora 19:00 la expoziția Ștefan Câlția. Obiecte grăitoare. În cadrul deschiderii, Fanfara sătească din Rupea va oferi un concert la ora 20:00, iar vizitarea expoziției va fi prelungită până la ora 5:00 dimineața, cu ocazia nopții muzeelor.

Fiecare din noi, artiștii, ne raportăm într-un anumit fel la lumea concretă din jurul nostru și la lumea obiectelor. Ele sunt în atelierul meu pentru frumusețea lor, pentru misterul pe care-l îmbracă, dar nu neapărat ca niște modele concrete – pentru mine. Deși de multe ori câte o vază cu flori apare aproape reală, ca acolo, chiar mai mult…
Ștefan Câlția

Ștefan Câlția. Obiecte grăitoare propune un concept inedit și oferă o înțelegere aprofundată a artei lui Ștefan Câlția, urmărind relația dintre obiectele personale și lucrările artistului. Drumul în expoziție va fi trasat și cu ajutorul ghidului audio, în care se regăsesc reflecțiile artistului, povestite de acesta și redate prin intermediul izi.travel.

Curatori: Liliana Chiriac, șef secție Muzeul Colecțiilor de Artă și Alexandra Manole, curator la Galeria Posibilă

Mai multe detalii pe Facebook event.

Program de vizitare:
20 mai între orele 19.00 – 5.00
din 21 mai: de sâmbătă până miercuri între orele 11.00 – 19.00

Gratuit: prima miercuri din fiecare lună
Tarif bilet întreg: 10 lei (cu reducerile obișnuite)


 

Selecție personală
20 aprilie- 3 iunie
Galeria Posibilă

Selecție personală, atelierul de făcut carte, este în curs de desfășurare la Galeria Posibilă.

Având la dispoziție aproximativ 2000 de fotografii anonime, două copiatoare și topuri de hârtie, vă lansăm invitația de a deveni autorii unei cărți – propria carte, cu propria selecție de fotografii. Narațiunea este liberă, fiind ghidată exclusiv de angajarea personală și pur subiectivă în procesul selecției de căutare, potrivire, ordonare a fotografiilor puse la dispoziție.

Atelierul Selecție personală intenționează să recupereze o abordare în imagini a fotografiei anonime vernaculare și să promoveze lucrul efectiv cu obiectul fotografic, un demers mai puțin experimentat în rândul publicului larg. Adesea, artiștii contemporani se opresc asupra fotografiei de autor anonim ca mijloc de cercetare, documentare și creație. Întâmpinând această practică, atelierul aduce în atenția vizitatorului ideea realizării obiectului propriu – cartea – prin intermediul selecției, cel mai important procedeu în contextul fotografiei contemporane. Invitația contribuie la dezvoltarea atenției și a curiozității asupra arhivei personale, dar și asupra descoperirilor posibile într-o astfel de arhivă de fotografie anonimă. Mai mult, fotografia anonimă, vernaculară, devine cunoscută pentru estetica sa și pentru valoarea redescoperită de fiecare autor în parte, generând totodată noi producții creative.

Program: joi – sâmbătă, ora 17:00- 21:00
20 aprilie – 3 iunie
Înscrieri la: galeriaposibila@gmail.com

Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.


 

Baiat de lemn, Nicu Ilfoveanu/Alexandra Gulea, 2017, 9’05”
13 mai, ora 17:00
Oberhausen, Germania

Unul din artiștii cu care Galeria a colaborat timp îndelungat, Nicu Ilfoveanu, a fost selectat la Festivalul Internațional de Scurtmetraj Kurzfilmtage Oberhausen, cu lucrarea Băiat de lemn, 2017, 9’05”) montat de Alexandra Gulea, la secțiunea German Competition.

Filmul îl aduce în scenă pe Pinocchio care a căpătat o formă umană, în sfârșit. La începutul schimbării, el pare fericit. Dar într-o zi, Pinocchio vede câteva animale aduse în muzeu.

Proiecția va avea loc sâmbătă, 13 mai, la ora 17:00, la Lichtburg Filmpalast, Oberhausen.


 

Lecția naturii (IV)
Bucharest Art Week
Conferințe și dialoguri. Participanți: Marianne Lanavère, Joani Tremblay, Florin Ghenade, Matei Câlția.
Marți, 8 noiembrie, între orele 18:00 – 20:00
Cerefrea / Villa Noël (str. Émile Zola 6)

Matei Câlția și Florin Ghenade vor discuta despre proiectul “Arbori Bătrâni” ca tip de practică artistică, dar și ca parte integratoare în demersurile galeriei.

Marianne Lanavère este directoare a Le Centre international d’art et du paysage de l’île de Vassivière din anul 2012. Interesul și cercetarea artei în legătură cu peisajul se reflectă în curatorierea expozițiilor personale ale unor artiști precum Peter Buggenhout, Lydia Gifford, Fernanda Gomes, Sheela Gowda, Ian Kiaer, Fabien Giraud & Raphaël Siboni, Reto Pulfer.

Joani Tremblay este o artistă din Montreal, Canada, preocupată de loc și peisaj în desen, print media și instalații. Recent, ea explorează semnificația istorică și mistică a teritoriului în relație cu amestecul dintre abstract și reprezentare.


 

Lucian Bran_Borrowed Territories
Lansare de carte
12 noiembrie, ora 19.00

”Mă interesa peisajul în care oamenii nu intervin și aspectul atemporal al acestuia, faptul că un peisaj se poate schimba foarte puțin într-o perioadă de 100 sau 1000 de ani și că oamenii nu apucă să perceapă aceste schimbări infime. Mă interesa, de asemenea, ce înseamnă identitatea unui loc și cum se schimbă ea în timp și cum un loc înmagazinează o serie de amintiri. Și atunci s-a produs un declic amintindu-mi de filmul care s-a tras lângă Brașov…”
Lucian Bran, interviu luat de Alexandra Manole pentru cartea ”Borrowed Territories”

Proiectul editorial al lui Lucian Bran propune înțelegerea demersului artistic într-un mod mai complex și profund, atât la nivelul experienței pe care cititorul o are prin vizualizarea albumului, a designului, precum și la nivelul lecturii, interviului cu artistul alăturându-i-se textele antropologilor Bogdan Iancu și Monica Stroe, al curatoarei Magda Radu și al directorului artistic de film Augustina Stanciu.
Cartea este îngrijită la nivel vizual de Alin Cincă, care a creat de-a lungul timpului cărți premiate la concursurile de design de carte. Desgin-ul cărții se evidențiază prin integrarea conceptului artistului, dar și a scenariului de film, luând în final forma unui dosar. De asemenea, textele sunt scrise cu un font specific “dosarului/arhivei/scrisului la mașină”.

Lansarea va avea loc sâmbătă, 12 noiembrie, ora 19.00, la Galeria Posibilă, din strada Popa Petre, nr. 6. Evenimentul este conceput ca o întâlnire cu artistul Lucian Bran și echipa proiectului: autorii textelor din carte Magda Radu, Augustina Stanciu, Monica Stroe și Bogdan Iancu, cu graficianul Alin Cincă, și coordonatorii proiectului Alexandra Manole și Matei Câlția.

Lansarea de carte este Lecția naturii (VI) din seria de evenimente Bucharest Art Week, desfășurate între 4 și 12 noiembrie.

Eveniment facebook: https://www.facebook.com/events/341392612888353/

Realizarea întregului proiect este posibilă datorită finanţării oferite de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), dar şi prin sprijinul următorilor parteneri: Radio România Cultural, Revista Arta, Scena9, Graphic Front, Salonul de proiecte, B-Critic, The Institute, Cărturești, Bucharest Art Week.


 

Instalație performativă: De ce nu sînt eu Marilyn Monroe
Premieră: 20 noiembrie, ora 19:00
Mihaela Drăgan, Nicoleta Lefter, Ada Mușat
Galeria Posibilă

Spectacolul De ce nu sînt eu Marilyn Monroe vorbeşte prin intermediul personajului Adila, la fel ca volumul care l-a inspirat, despre singurătate, despre Bucureştiul de azi, despre a sta deoparte, despre feminitate dar și despre limitele și neputințele limbajului.

Volumul care stă la baza spectacolului, Şi cuvintele sînt o provincie, a fost distins cu premiul pentru poezie al revistei Observator cultural, menţiune specială la categoria Cea mai bună carte a anului, secţiunea Beletristică, acordată în cadrul Galei Industriei de Carte din România şi a fost desemnat de redactorii site-ului bookaholic.ro drept cea mai bună carte românească din 2014. Iar Decât o revistă a trimis-o cadou abonaţilor săi.

“De când am întâlnit-o prima data pe Adila am recunoscut în ea ceva familiar. Se uita ca și mine la lume de la fereastra de termopan și vedea păpădii uriașe”.
Nicoleta Lefter, actriță

“Între realitate și irealitate e o graniță atât de subțire, încât Adila nu e Marilyn Monroe, deși fiecare femeie poate fi Adila. Bucăți din identitățile altora o compun și descompun până când existența ei devine existența altor femei. Nu e nimic real sau ireal, Adila ne învață că suntem mereu în spațiul dintre”.
Mihaela Drăgan, actriță

Locurile sunt limitate și de aceea, vă rugăm să ne scrieți un e-mail pentru rezervare.